Ca si copil am aflat un detaliu foarte interesant despre unul din consatenii mei. Anume ca el avea obiceiul de a purta pietre in buzunare. Ciudat, nu-i asa? Unii au sugerat ca motivul pentru care acest barbat a purtat pietre in buzunare a fost ca sa se apere de dusmani.
Tu si cu mine nu suntem chiar asa de diferiti de acest barbat. Probabil ca poverile noastre sunt cu mult mai mari si mai grele. “Pietrele” noastre sunt purtate in inimile noatre – o povara cu mult mai grea decat cea a consateanului meu. Dintre pietrele, pe care le avem in inima si pe care le purtam cu noi zi de zi sunt: durerea, divortul, singuratatea, abuzul verbal sau fizic, etc.
Consateanul meu a avut capaciatea de a-si goli buzunarele de povara lui oricand a dorit. “Pietrele” care isi au locasul in inima sunt greu de rostogolit afara din inima. Unele dintre ele au locuit in inimile noastre atat de indelungat incat au devenit parte din noi. Poate ca ai incercat sa rostogolesti piatra din inima ta insa fara success. Poate ca esti atat de obosit de povara, pe care o duci incat esti gata sa renunti.
Cine poate rostogoli pietrele, care stau atat de comfortabil pe inimile noastre? Max Lucado are o carte cu un titlu foarte interesant – He Still Moves Stones (El/Isus inca mai misca/rostogoleste pietre). Intr-adevar Cristos Domnul este Cel care poate sa ia povara de pe inima ta si a mea. Ii vei da voie? Cu ocazia Pastelui, da-I voie sa rostoleasca piatra pacatului si a nelegiuirii de pe inima ta.
PS. Ingerii au rostogolit piatra de pe mormantul Domnului pentru femei si nu pentru Domnul Isus. Cristos nu a avut nevoie de ingeri ca sa Il ajute sa iasa din mormant.
In Lucrarea De Tineret 
frumos…