Despre Rugaciune: Ce Este Rugaciunea?

Posted: September 17, 2007 in Studii Biblice
Tags: , , , ,
rugaciuneLuca 11:9

Ca si copil am avut ocazia sa il vad pe tata reparand bicicleta familiei. Uneori el schimba lantul, alteori schimb cate un cauciuc si alteori schimba anumiti rulmenti. Ori de cate ori se ivea cate o problema, tata isi lua uneltele si incepea lucrul. Multe din aceste unelte nu au fost folosite pentru numic altceva decat pentru bicicleta.

Doresc sa impartasesc cu dumneavoastra cateva lucruri despre rugaciune. Marturisesc de la bun inceput ca este mult mai usor sa vorbim despre ce NU este rugaciunea, decat sa vorbim despre ce rugaciunea este.

In primul rand rugaciunea nu este o unealta pe care o folosim ori de cate ori avem probleme si pe care o uitam in restul timplului. Probabil ca ati observat ca atunci cand vin necazurile, orice om, incearca rugaciunea, oricat de pagan ar fi el.

Rugaciunea nu este o unealta prin care oamenii Il manipuleaza pe Dumnezeu.
Rugaciunea nu este nici dorinta emotionala.
Rugaciunea nu este fuga de responsabilitate. Multi se roaga « Doamne faca-se voia ta ». Prin aceasta ei isi spala mainile de orice responsabilitate… un fel de fatalism. Dumnezeu face doar ceea ce Dumnezeu poate face. In acelasi timp noi trebuie sa invatam responsabilitate si sa facem ceea ce noi putem face. (Ex. Cineva descopera ca are cancer. Este extrem de important ca acea persoana sa se roage si impreuna cu el/ea, toata biserica si familia. In acelasi timp, acea persoana trebuie sa mearga la doctor si sa vada ce tratament este disponibil )
Rugaciunea nu este unealta prin care il informam pe Dumnezeu despre ceea ce se intampla sau ceea ce ne dorim. Domnul Dumnezeu nu este luat prin surprindere de absolut nimic.

CE ESTE RUGACIUNEA ?

In rugaciune admitem ca avem nevoi si ca suntem dependenti de Dumnezeu. Desi citim in Biblie ca rugaciunea este importanta, de foarte multe ori incercam sa aducem la implinire prin vointa si puterile proprii lucrurile, pe care le vrem.
Adevarul este ca Dumnezeu, care este suveran si plin de dragoste stie ce este bun si bine pentru noi, chiar si atunci cand noi nu intelegem.

Rugaciunea este vederea realitatii din punctul de vedere al lui Dumnezeu.
Relatiile dintre oameni se adancesc si solidifica atunci cand oamenii impartasesc lucruri intime unii cu altii. Bariera intimitatii este rupta atunci cand noi ii incredintam lui Dumnezeu lucrurile, pe care El deja le stie despre noi. Philip Yancey il citeaza pe C.S. Lewis in carte sa « Prayer » ca spunand ca noi trebuie sa aducem la picioarele Domnului ceea ce este in inimile si sufletele noastre si nu ceea ce ar trebui sa fie in inima si in suflet.[1]

Rugaciunea este un act de dragoste in care ne aratam iubire pentru Dumnezeu si in care ne lasam iubiti de El.
Poate o femeie să uite copilul pe care -l alăptează, şi să n’aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuş Eu nu te voi uita cu niciun chip:. Isaia 49 :15

LASA-TE IUBIT DE DUMNEZEU!
Ca si o mama ca isi iubeste bebelusul si care nu asteapta nimic de la el, tot asa Dumnezeu vrea sa Isi reverse dragostea sa peste tine. Tatal ceresc nu astepta nimic in schimb.

Hindusii, budistii si altii sacrifica animale si platesc bani grei ca sa isi indatoreze dumnezeii. Acesti oamenii isi fac datoria si apoi asteapta ca dumnezeii lor sa isi faca partea si sa ii binecuvanteze.

Crestinul nu se roaga ca sa Il indatoreze pe Dumnezeu. Hai sa ne reamintim inca o data cat de indatorati ii suntem noi lui Dumnezeu.

In Psalmul 103 :10-14 citim :Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre. Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cît este de departe răsăritul de apus, atît de mult depărtează El fărădelegile noastre dela noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură domnul de ceice se tem de El. Căci El ştie din ce sîntem făcuţi; Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă.

Prin rugaciune noi descoperim gandurile si voia lui Dumnezeu.

[ De foarte multe ori venim in prezenta lui Dumnezeu cu cereri legitime pentru vindecare, convertire/mantuire a cuiva si alte nevoi la care speram sa primim raspuns. Ne miram si uneori ne indoim. Cu toate acestea perseveram si Il laudam pe Dunezeu. Ne rugam deoarece stim ca Dumnezeu aude ruga noastra si deoarece dorim sa vedem rezultatele rugii noastre. Ne rugam in credinta, increzandu-ne in Dumnezeu. Ne rugam constant, increzandu-ne in Dumnezeu. Ne rugam pentru vindecare, increzandu-ne in Dumnezeu. Ne rugam si atunci cand rugaciunile noastre primesc raspuns sau nu primesc raspuns, ne aducem aminte ca daca am sti ceea ce Domnul Dumnezeu stie, nu am schimba absolut nimic.

Rugaciunea il schimba pe cel care se roaga. Este imposibil sa fii in prezenta lui Dumnezeu si sa nu fii schimbat. Va amintiti de experienta lui Isaia (Isaia 6) care a fost in prezenta lui Dumnezeu? Ce ne ramane de facut cand suntem in prezenta divina este sa ne deschidem fiintele in prezenta Aceluia, care vede adancurile inimilor noastre. Astfel ne vom apropia de Dumnezeu. (Iacov 4 :8 “Apropiati-va de Dumnezeu, si El Se va apropia de voi.)[2]

Unul din beneficiile rugaciunii este PACEA : Filipeni 4:6-7

INVATA-NE SA NE RUGAM i-au zis ucenicii
Luca 11:2-4 /Matei 6:9-13
La data cand ucenicii L-au rugat pe Domnul Isus sa ii invete sa se roage, ei petrecusera o semnificanta perioada de timp cu El. Ucenicii au fost nascuti, crescuti si au trait intr-o societate in care rugaciunea a fost foarte famililara. De mici ei au fost invatati sa se roage. Ucenicii s-au rugat. Cu toate acestea ei Ii cer Domnului Isus sa ii invete sa se roage.

Invatam sa ne rugam, rugandu-ne.

Urmele pacatului originar ne duc inapoi la acel moment cand doi oameni au incercat sa devina ca si Dumnezeu. Primul pas in rugaciune este sa ne amintim cine este Dumnezeu.[3]
Punctul de pornire este sa ne gandim mai mult la Dumnezeu si mai mai putin la noi insine. Aceasta idee este centrala in rugaciunea Tatal nostru.

Prietenul meu Lane Palmer, a studiat rugaciunea « Tatal nostru » si a extras 3 puncte.

I. Vorbeste cu tatal despre Tatal

a) Despre persoana Sa -Un termen de intimitate

In Vechiul Testament cuvantul ‘Tata’ este folosit doar de 7 ori cu referire la Dumnezeu. Nu gasim nici o referinta in VT ca cineva s-ar fi rugat la Dumnezeu si ar fi folosit termenul de tata. Singura exceptie au fost rugaciunile colective – Dumnezeu a fost numit tatal natiunii Israel.

In Noul Testament cuvantul ‘Tata’ este folosit doar de 258 ori cu referire la Dumnezeu.
Este un privilegiu sa Il chemam pe Dumnezeu Tata.

O perspective a inchinarii (Acela pe care noi Il numin Tata este SFANT, SFANT, SFANT)

“Glorificarea lui Dumnezeu este primul lucru pe care copii lui Dumnezeu are trebui sa il dorerasca. Domnul Isus s-a rugat: “Tata, proslaveste Numele Tau!!” (Ioan 12:28). Motivul pentru care lumea a fost create este glorificarea lui Dumnezeu, motivul pentru care oamenii sunt mantuiti – “pentru ca in toate lucrurile sa fie slavit Dumnezeu prin Isus Hristos, a caruia este slava si puterea in vecii vecilor! Amin.” (1 Petru 4:11).[4]

b) Despre programul Sau -Vie imparatia Ta, faca-se voia Ta precum in cer asa si pep amant.

Supunere si ascultare
“Adevarata fericire este supunere totala. A te ruga ca toata lumea sa Il cunoasca pe Domnul Isus si sa I se supuna Lui este o forma de iubire inalta fata de Dumnezeu. “[5]

II. Vorveste cu Tatal despre Familia ta si despre Tine

Necesitatile noastre- cuvantul grecesc folosit aici pentru ‘painea cea de toate zilele’ este gr
Insemnatatea acestui cuvant nu este tocmai clara. Epiousion nu este folosit nicaier
i altundeva in biblie sau in literature greaca. De aceea acest cuvant poate fi tradus ca si ‘painea necesara’.
Oricare ar fi traducerea corecta, rugaciunea este specifica si clara. Foarte probabil ca ucenicii s-au gandit imediat la mana din pustie pe care Dumnezeu a dat-o strabunilor lor.

In acest fel au fost educati/invatati sa depinda de Dumnezeu in fiecare zi.
Iertarea noastra – atunci cand nu ne indeplinim obligatiile, noi acumulam datorii. Timpul verbului folosit aici indica actiune continua. Cerem iertare si iertam continuu. “Ceea ce blocheaza mila si iertarea care curg de la noi inspre altii, blocheaza mila si iertarea care curg inspre noi.” (Matei 18:21-35)[6]
Nota: Dumnezeu nu imparte iertarea Sa in proportie cu masura in care iertam noi. Daca Dumnezeu ar opera in acest fel, nici unul dintre noi nu ar fi mantuit iar mantuirea ar fi prin fapte. Cu alte cuvinte crucea nu ar fi necesara.
“Iata motivul pentru care nu ne rugam, “Iarta-ne pentru ca si noi iertam,” ci mai degraba “Iarta-ne in conformitate cu noua noatra natura.” Noua natura (cea dumnezeiasca) nu poate fi neiertatoare: “Un pom bun nu poate produce fructe relet.”[7]

Protectia noastra
Aceasta rugaciune este mai mare decat rugaciunea ca Dumnezeu sa ne pazeasca de a fi nastrusnici. Noi nu luptam impotriva carnii si a sangelui, ci impotriva capeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stapînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor rauttaii cari sînt în locurile ceresti. (Efeseni 6:12)
Satan este cel care tempteaza, potrivnicul nostru, ce da tircoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine sa inghita. (1 Petru 5 :7)

Doamne tu ai puterea sa ne treci peste piedicile Diavolului.

Banul
Un tata, care avea doi copii se jucau mereu un joc numit « banul ». Scopul acestui joc era ca cei doi copii mici sa deschida mana tatalui in care se gasea un banut. Dupa nenumarate incercari ini care nu au putut deschide mana tatalui, copii ajungeau la punctul in care erau gata sa renunte. In acel moment tatal isi deschidea mana si copii luau banutul. Bucurosi ca au banutul, copii alergau care incotro.
Motivul pentru care acest tata se juca cu copii lui este pentru ca el dorea sa pentreaca timp cu ei. El nu este un tata rau pentru ca nu le-a dat copiilor banul imediat. Adevarul est eca el le-a dat banutul cu bucurie. Dorinta si tatalui a fost sa petreaca timp cu cupilasii sai si dupa ce el le-a dat banul, dar ei au fugit altundeva.
[1] Philip Yancey, Prayer, p.42
[2] What is prayer?, http://www.carm.org/prayer/prayer.htm
[3] Philip Yancey, Prayer, p.27
[4] J.C. Ryle, Matthew, Crossway Books, Wheaton Illinois 1993, p.39
[5] J.C. Ryle, Matthew, Crossway Books, Wheaton Illinois 1993, p.40
[6] The Broadman Bible Commentary , Matthew, p.116
[7] Spiros Zodhiates, Matthew, p.55

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s